Cum nimic nu e ce pare, nici SNSPA nu e o mare universitate, facultate (deşi nu înţeleg de ce se numeşte şcoală) care să justifice toate criteriile alea stupide de admitere.
Am zis după terminarea facultăţii la privat să fac un master la stat sau în străinătate. A doua variantă a căzut pe moment (un an cel puţin) fiind necesare înscrieri din vreme. Aşa că bazându-mă pe prima variantă am optat pentru SNSPA.
Auzeam în timpul facultăţii tot felul de cretinei care militau pentru superioritatea facultăţilor de stat în detrimentul celor particulare, de parcă îi obligase cineva să nu se ducă la stat. Atâta timp cât în topul 500 internaţional nu figurează nici una nu văd unde e superioritatea. Sigur că unele universităţi particulare fac tot felul de mânării (demonstrate), dar nu trebuie să generalizăm acum.
Luni, am curs cu un profesor, dar ce zic profesor, un adevărat star pop pe la televiziunile de ştiri unde probabil îşi ocupă tot timpul neavând timp să vină şi la cursuri, acelaşi profesor pe care l-am avut şi la fosta facultate, loc în care nu l-am văzut decât la secretariat, la ore niciodată. Acelaşi individ care spunea la o emisiune (în timpul scandalului de la Spiru Haret) cum nu e bine cu facultăţile particulare. Păi d-aia erai trecut având curs în anul universitar 2006-2007 la Dimitrie Cantemir la Facultatea de Ştiinţe Politice?
Marţi mă duc din nou, prezenţă fulminantă, 3 inşi. Miercuri mi-am luat vacanţă. E bine totuşi că vineri e liber oricum. Un aspect pozitiv să zicem, ar fi prezenţa unui fost seminarist pe care l-am avut, un profesor bun.
Nu mă impresionează deloc această... şcoală, universitate ce-o fi, acea aură creată în jurul ei fiind artificială din punctul meu de vedere. Oricum atâta timp cât am intrat la buget pe banii statului, toate astea se şterg, e excepţională!